ÎNCUVIINŢAREA ACORDULUI DE MEDIERE
PROCEDURA NELITIGIOASĂ
Ca
orice noutate, activitatea de implementare a medierii s-a confruntat, şi din păcate, în unele zone încă se mai
confruntă, cu dificultăţi.
Principalele
greutăţi în implementarea medierii au constat în autentificarea notarială sau
încuviinţarea de către instanţă a acordurilor de mediere încheiate înainte de
declanşarea unui proces în justiţie.
Dacă
procedura de încuviinţare şi valoarea acordului de mediere survenit în timpul
unei judecăţi sunt considerate în mare parte subiecte clarificate atât pentru
magistraţi, cât şi pentru justiţiabili, în
schimb încuviinţarea acordurilor încheiate în faza extrajudiciară şi forţa
juridică a acestora a generat şi încă mai generează nenumărate controverse.
Cu
privire la acest aspect, din cauza lipsei de rigoare şi concizie a textului de
lege, precum şi a unei practici neunitare în domeniu, s-au cristalizat două
opinii:
-
una care a susţinut că acordurile de mediere încheiate înainte de declanşarea
unei acţiuni în justiţie pot fi supuse fie autentificării notarului public,
fie încuviinţării instanţei de judecată,
şi a lăsat această alegere la latitudinea părţilor;
-
cealaltă care a exclus posibilitatea încuviinţării acordului de mediere de
către instanţa de judecată atunci când acesta a intervenit în cadrul unui
proces de mediere extrajudiciar, considerând că autentificarea notarială este
singura cale.
Pentru
a depăşi contoversele legate de încuviinţarea acordurilor de mediere
intervenite în condiţiile art. 43 alin 2^1, potrivit cărora „În procesele şi
cererile în materie civilă şi comercială, înainte de introducerea cererii de
chemare în judecată, parţile pot încerca soluţionarea litigiului prin mediere”, legiuitorul a perfecţionat cadrul legal şi a
introdus prin Legea 115/2012 art. 59^2.
Potrivit art. 59^2 „Cererea
adresată instanţei, privind pronunţarea unei hotărâri care să consfinţească
înţelegerea părţilor rezultată din acordul de mediere, este scutită de plata
taxei judiciare de timbru, cu excepţia cazurilor în care acordul de mediere
priveşte transferul de proprietate asupra unui bun imobil, a altor drepturi
reale, partaje şi cauze succesorale”.
Dispoziţiile de mai sus, introduse prin Legea 115/2012, impun un
nou tip de cerere care nu presupune
existenţa unei acţiuni înregistrate pe rolul unei instanţei.
De asemenea, conform acestora competenţa
de încuviinţare aparţine fie judecătoriei în a carei circumscripţie
îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, dupa caz, sediul oricare dintre parţi,
fie judecătoriei în a cărei circumscripţie se afla locul unde a fost încheiat
acordul de mediere.
Această
derogare de la dispoziţiile Codului de procedură civilă în materie de
competenţă, reprezintă o facilitate pentru justiţiabili, de natură a încuraja
părţile dintr-un conflict să-şi rezolve neînţelegerile pe cale amiabilă.
Mai
mult legiuitorul în vederea respectării confidenţialităţii discuţiilor şi
problemelor tranşate de părţi în cadrul procesului de mediere a venit cu
dispoziţia potrivit căreia „încuviinţarea înţelegerii părţilor se va da în camera de consiliu”, hotărârea
pronunţată constituind titlu executoriu
potrivit legii.
Totodată,
legiuitorul pentru a încuraja părţile să apeleze la acestă procedură scuteşte de plata taxei de timbru cererea adresată instanţei, privind pronunţarea unei hotărâri care
să consfinţească înţelegerea părţilor, cu excepţia cazurilor în care acordul de
mediere priveşte transferul de proprietate asupra unui bun imobil, a altor
drepturi reale, partaje şi cauze succesorale.
Pentru ca un acord de mediere să poată fi
supus încuviinţării instanţei – prin intermediul procedurii nelitigioase,
acesta trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
-
să stingă total sau parţial o dispută privitoare la un drept de care părţile
pot dispune prin convenţie sau în orice alt mod admis de lege;
-
să fie rezultatul parcurgerii procedurii de mediere şi să reprezinte voinţa
liberă şi neviciată a părţilor;
-
procedura medierii să fi fost parcursă înainte de declanşarea unui proces în
instanţă;
-
acordul de mediere să nu cuprindă prevederi care să
aducă atingere legii şi ordinii publice;
- în cauzele succesorale pot fi supuse încuviinţării instanţei
numai acordurile de mediere care au intervenit după eliberarea certificatului
de moştenitor.
Cererea
adresată instanţei privind pronunţarea unei hotărâri care să consfinţească
înţelegerea părţilor trebuie să cuprindă:
-
numele şi prenumele părţilor, domiciliul sau reşedinţa acestora (precum şi alte
elemente de identificare), iar în cazul persoanelor juridice denumirea şi sediul
lor (după caz numărul de înmatriculoare în registrul comerţului sau de
înscriere în registrul persoanelor juridice, codul fiscal şi contul bancar);
-
obiectul cererii, respectiv „emiterea unei hotărâri care să consfinţească
înţelegerea părţilor”;
-
motivarea în fapt a cererii (aceasta trebuie să cuprindă suficiente elemente
privind conflictul mediat astfel încât instanţa să înţeleagă starea de fapt);
-
motivarea în drept a cererii;
-
semnătura.
Textul
de lege nu prevede în mod expres dacă cererea trebuie înaintată de către una
din părţile implicate în cauză sau de toate părţile participante la procedura
de mediere. Având în vedere că acordul de mediere este expresia voinţei şi
intereselor părţilor, precum şi modul cum este formulat art. 59 alin 2 din
Legea 192/2006, respectiv „Părţile se pot înfăţişa la instanţa judecătorească pentru
a cere, îndeplinind procedurile legale, să se dea o hotărare care să
consfinţească înţelegerea lor”, considerăm că cererea
de încuviinţare trebuie redactată în numele tuturor părţilor.
De
asemenea, în economia textului nu se specifică dacă acordul de mediere se
înaintează semnat de către părţi instanţei de judecată sau se semnează în faţa
acesteia, ci doar faptul că „De regulă, acordul este redactat de către
mediator, cu excepţia situaţiilor în care părţile şi mediatorul convin altfel”.
Cu privire la acest aspect opinăm că acordul de mediere trebuie semnat şi
parafat, pe fiecare pagină în parte, de toate părţile implicate, inclusiv de
către mediator, înainte ca acesta să fie supus încuviinţării instanţei
Cererea prin care se solicită emiterea unei
hotărâri care să consfinţească înţelegerea părţilor trebuie să aibă anexate: acordul de mediere, procesul verbal de închidere a şedinţei de
mediere, precum şi alte înscrisuri care
funcţie de natura conflictului supus medierii să permită instanţei să efectueze
controlul de legalitate şi să verifice îndeplinirea condiţiilor de formă şi
fond atunci când dispoziţiile legale cer acest lucru.
Cu
privire la încuviinţarea făcută de către
judecător, legea nu prevede în ce constă aceasta, însă specialiştii în
domeniu consideră că încuviinţarea trebuie să fie similară cu operaţiunile
efectuate de către notar cu ocazia autentificării actelor, respectiv să
verifice:
-
dacă acordul părţilor priveşte un litigiu asupra căruia părţile pot încheia
acte de dispoziţie, cum ar fi: înţelegerea părţilor să nu privească litigii
asupra cărora instanţa s-a pronunţat printr-o hotărâre judecătorească, sau un
litigiu deja supus medierii, iar înţelgerea părţilor a fost supusă
autentificării notarului public sau a fost verificată de instanţă;
-
dacă cei care au încheiat acordul sunt titularii drepturilor care fac obiectul
litigiului. În situaţia în care părţile sunt reprezentate instanţa trebuie să
verifice dacă acestea au o procură specială autentică şi dacă au respectat
limitele mandatului acordat. De
asemenea, în cazul în care una din părţi este un minor se va verifica dacă
înţelegerea a fost supusă aprobării autorităţii tutelare;
-
dacă există consimţământul părţilor sau dacă voinţa părţilor a fost sau nu
viciată. Când judecătorul are îndoieli cu privire la deplinătatea facultăţilor
mintale ale vreuneia dintre părţi, poate solicita unui medic specialist să
ateste în scris că partea poate să-şi exprime în mod valabil consimţământul în
momentul încheierii actului;
-
dacă au fost respectate dispoziţiile privind asistenţa juridică sau asigurarea
interpretului atunci când legea prevede acest lucru;
-
dacă nu sunt încălcate dispoziţiile art. 2 alin 4 din Legea 192/2006, respectiv
să nu facă obiectul medierii drepturile strict personale cum sunt cele
privitoare la capacitatea sau statutul persoanei,
precum şi drepturile de care părţile nu pot dispune potrivit legii;
-
dacă semnătura aparţine părţilor sau reprezentantului acestora;
-
dacă prevederile acordului aduc atingere legii, ordinii publice şi siguranţei
naţionale;
- dacă
terţa persoană care a facilitat dialogul a avut la data încheierii acordului
calitatea de mediator autorizat – activ (prin consultarea tabloului
mediatorilor autorizaţi). În acest sens, acordul trebuie să conţină elemente de
identificare a mediatorului (nume, prenume, forma de exercitare a profesiei,
date de contact), ştampila şi semnătura acestuia.
Aşadar,
încuviinţarea este o procedură diferită
de cea de judecată, care are ca scop împiedicarea intrării în circuitul civil a
unor contracte care nu îndeplinesc condiţiile de formă şi fond şi pot da
naştere la noi litigii.
Atunci
când se constată vicii de formă şi fond, instanţa,
cu acordul părţilor poate să opereze modificări şi completări la acordul de
mediere supus încuviinţării –
art. 58 art. 4 din Legea 192/2006.
III. CONCLUZII
Posibilitarea încuviinţării acordurilor de mediere
încheiate înainte de declanşarea unui process în instanţă are o însemnătate
deosebită pentru evoluţia medierii în România, prin siguranţa pe care o conferă
părţilor că vor obţine o hotărâre judecătorească indiferent de momentul în care
vor alege să parcurgă procedura medierii.
De asemenea, acestă prevedere este importantă
pentru că acordă, practic, o valoare egală medierii extrajudiciare cu medierea
intervenită în cursul unui proces aflat pe rolul instanţelor.
Totodată, facilităţile conferite de dispoziţiile art.
59^2 din Legea 192/2006, modificată şi completată de Legea 115/2012, de
încuviinţare a acordurilor de mediere încheiate în faza extrajudiciară, pe de o
parte completează sfera avantajelor oferite de instituţia medierii pentru
părţile în conflict, iar pe de altă parte ajută instituţia medierii să
îndeplinească unul dintre obiectivele pentru care a fost creată, respectiv să
degreveze instanţele de judecată de numărul mare de dosare.
MEDIATOR
Rodica Vlaicu
