PROCEDURA NECONTENCIOASA DE INCUVIINTARE A ACORDULUI DE MEDIERE

ÎNCUVIINŢAREA ACORDULUI DE MEDIERE

PROCEDURA NELITIGIOASĂ

Ca orice noutate, activitatea de implementare a medierii s-a confruntat, şi  din păcate, în unele zone încă se mai confruntă, cu dificultăţi.

Principalele greutăţi în implementarea medierii au constat în autentificarea notarială sau încuviinţarea de către instanţă a acordurilor de mediere încheiate înainte de declanşarea unui proces în justiţie.

Dacă procedura de încuviinţare şi valoarea acordului de mediere survenit în timpul unei judecăţi sunt considerate în mare parte subiecte clarificate atât pentru magistraţi, cât şi pen­tru justiţiabili, în schimb încuviinţarea acordurilor încheiate în faza extrajudiciară şi forţa juridică a acestora a generat şi încă mai generează nenumărate controverse.

Cu privire la acest aspect, din cauza lipsei de rigoare şi concizie a textului de lege, precum şi a unei practici neunitare în domeniu, s-au cristalizat două opinii:

- una care a susţinut că acordurile de mediere încheiate înainte de declanşarea unei acţiuni în justiţie pot fi supuse fie autentificării notarului public, fie  încuviinţării instanţei de judecată, şi a lăsat această alegere la latitudinea părţilor;

- cealaltă care a exclus posibilitatea încuviinţării acordului de mediere de către instanţa de judecată atunci când acesta a intervenit în cadrul unui proces de mediere extrajudiciar, considerând că autentificarea notarială este singura cale.

Pentru a depăşi contoversele legate de încuviinţarea acordurilor de mediere intervenite în condiţiile art. 43 alin 2^1, potrivit cărora „În procesele şi cererile în materie civilă şi comercială, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, parţile pot încerca soluţionarea litigiului prin mediere”, legiuitorul a perfecţionat cadrul legal şi a introdus prin Legea 115/2012 art. 59^2.

Potrivit art. 59^2 „Cererea adresată instanţei, privind pronunţarea unei hotărâri care să consfinţească înţelegerea părţilor rezultată din acordul de mediere, este scutită de plata taxei judiciare de timbru, cu excepţia cazurilor în care acordul de mediere priveşte transferul de proprietate asupra unui bun imobil, a altor drepturi reale, partaje şi cauze succesorale”.

Dispoziţiile de mai sus, introduse prin Legea 115/2012, impun un nou tip de cerere care nu presupune existenţa unei acţiuni înregistrate pe rolul unei instanţei.

De asemenea, conform acestora competenţa de încuviinţare aparţine fie judecătoriei în a carei circumscripţie îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, dupa caz, sediul oricare dintre parţi, fie judecătoriei în a cărei circumscripţie se afla locul unde a fost încheiat acordul de mediere.

Această derogare de la dispoziţiile Codului de procedură civilă în materie de competenţă, reprezintă o facilitate pentru justiţiabili, de natură a încuraja părţile dintr-un conflict să-şi rezolve neînţelegerile pe cale amiabilă.

Mai mult legiuitorul în vederea respectării confidenţialităţii discuţiilor şi problemelor tranşate de părţi în cadrul procesului de mediere a venit cu dispoziţia potrivit căreia „încuviinţarea înţelegerii părţilor se va da în camera de consiliu”, hotărârea pronunţată constituind titlu executoriu potrivit legii.

Totodată, legiuitorul pentru a încuraja părţile să apeleze la acestă procedură scuteşte de plata taxei de timbru cererea adresată instanţei, privind pronunţarea unei hotărâri care să consfinţească înţelegerea părţilor, cu excepţia cazurilor în care acordul de mediere priveşte transferul de proprietate asupra unui bun imobil, a altor drepturi reale, partaje şi cauze succesorale.

 Pentru ca un acord de mediere să poată fi supus încuviinţării instanţei – prin intermediul procedurii nelitigioase, acesta trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

- să stingă total sau parţial o dispută privitoare la un drept de care părţile pot dispune prin convenţie sau în orice alt mod admis de lege;

- să fie rezultatul parcurgerii procedurii de mediere şi să reprezinte voinţa liberă şi neviciată a părţilor;

- procedura medierii să fi fost parcursă înainte de declanşarea unui proces în instanţă;

- acordul de mediere să nu cuprindă prevederi care să aducă atingere legii şi ordinii publice;

- în cauzele succesorale pot fi supuse încuviinţării instanţei numai acordurile de mediere care au intervenit după eliberarea certificatului de moştenitor.

Cererea adresată instanţei privind pronunţarea unei hotărâri care să consfinţească înţelegerea părţilor trebuie să cuprindă:

- numele şi prenumele părţilor, domiciliul sau reşedinţa acestora (precum şi alte elemente de identificare), iar în cazul persoanelor juridice denumirea şi sediul lor (după caz numărul de înmatriculoare în registrul comerţului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice, codul fiscal şi contul bancar);

- obiectul cererii, respectiv „emiterea unei hotărâri care să consfinţească înţelegerea părţilor”;

- motivarea în fapt a cererii (aceasta trebuie să cuprindă suficiente elemente privind conflictul mediat astfel încât instanţa să înţeleagă starea de fapt);

- motivarea în drept a cererii;

- semnătura.

Textul de lege nu prevede în mod expres dacă cererea trebuie înaintată de către una din părţile implicate în cauză sau de toate părţile participante la procedura de mediere. Având în vedere că acordul de mediere este expresia voinţei şi intereselor părţilor, precum şi modul cum este formulat art. 59 alin 2 din Legea 192/2006, respectiv „Părţile se pot înfăţişa la instanţa judecătorească pentru a cere, îndeplinind procedurile legale, să se dea o hotărare care să consfinţească înţelegerea lor”, considerăm că cererea de încuviinţare trebuie redactată în numele tuturor părţilor.

De asemenea, în economia textului nu se specifică dacă acordul de mediere se înaintează semnat de către părţi instanţei de judecată sau se semnează în faţa acesteia, ci doar faptul că „De regulă, acordul este redactat de către mediator, cu excepţia situaţiilor în care părţile şi mediatorul convin altfel”. Cu privire la acest aspect opinăm că acordul de mediere trebuie semnat şi parafat, pe fiecare pagină în parte, de toate părţile implicate, inclusiv de către mediator, înainte ca acesta să fie supus încuviinţării instanţei

 Cererea prin care se solicită emiterea unei hotărâri care să consfinţească înţelegerea părţilor trebuie să aibă anexate: acordul de mediere, procesul verbal de închidere a şedinţei de mediere, precum şi alte înscrisuri  care funcţie de natura conflictului supus medierii să permită instanţei să efectueze controlul de legalitate şi să verifice îndeplinirea condiţiilor de formă şi fond atunci când dispoziţiile legale cer acest lucru.

Cu privire la încuviinţarea făcută de către judecător, legea nu prevede în ce constă aceasta, însă specialiştii în domeniu consideră că încuviinţarea trebuie să fie similară cu operaţiunile efectuate de către notar cu ocazia autentificării actelor, respectiv să verifice:

- dacă acordul părţilor priveşte un litigiu asupra căruia părţile pot încheia acte de dispoziţie, cum ar fi: înţelegerea părţilor să nu privească litigii asupra cărora instanţa s-a pronunţat printr-o hotărâre judecătorească, sau un litigiu deja supus medierii, iar înţelgerea părţilor a fost supusă autentificării notarului public sau a fost verificată de instanţă;

- dacă cei care au încheiat acordul sunt titularii drepturilor care fac obiectul litigiului. În situaţia în care părţile sunt reprezentate instanţa trebuie să verifice dacă acestea au o procură specială autentică şi dacă au respectat limitele mandatului acordat. De asemenea, în cazul în care una din părţi este un minor se va verifica dacă înţelegerea a fost supusă aprobării autorităţii tutelare;

- dacă există consimţământul părţilor sau dacă voinţa părţilor a fost sau nu viciată. Când judecătorul are îndoieli cu privire la deplinătatea facultăţilor mintale ale vreuneia dintre părţi, poate solicita unui medic specialist să ateste în scris că partea poate să-şi exprime în mod valabil consimţământul în momentul încheierii actului;

- dacă au fost respectate dispoziţiile privind asistenţa juridică sau asigurarea interpretului atunci când legea prevede acest lucru;

- dacă nu sunt încălcate dispoziţiile art. 2 alin 4 din Legea 192/2006, respectiv să nu facă obiectul medierii drepturile strict personale cum sunt cele privitoare la capacitatea sau statutul persoanei, precum şi drepturile de care părţile nu pot dispune potrivit legii;

- dacă semnătura aparţine părţilor sau reprezentantului acestora;

- dacă prevederile acordului aduc atingere legii, ordinii publice şi siguranţei naţionale;

- dacă terţa persoană care a facilitat dialogul a avut la data încheierii acordului calitatea de mediator autorizat – activ (prin consultarea tabloului mediatorilor autorizaţi). În acest sens, acordul trebuie să conţină elemente de identificare a mediatorului (nume, prenume, forma de exercitare a profesiei, date de contact), ştampila şi semnătura acestuia.

Aşadar, încuviinţarea este o procedură diferită de cea de judecată, care are ca scop împiedicarea intrării în circuitul civil a unor contracte care nu îndeplinesc condiţiile de formă şi fond şi pot da naştere la  noi litigii.

Atunci când se constată vicii de formă şi fond, instanţa, cu acordul părţilor poate să opereze modificări şi completări la acordul de mediere supus încuviinţării – art. 58 art. 4 din Legea 192/2006.

III. CONCLUZII

Posibilitarea încuviinţării acordurilor de mediere încheiate înainte de declanşarea unui process în instanţă are o însemnătate deosebită pentru evoluţia medierii în România, prin siguranţa pe care o conferă părţilor că vor obţine o hotărâre judecătorească indiferent de momentul în care vor alege să parcurgă procedura medierii.

De asemenea, acestă prevedere este importantă pentru că acordă, practic, o valoare egală medierii extrajudiciare cu medierea intervenită în cursul unui proces aflat pe rolul instanţelor.

Totodată, facilităţile conferite de dispoziţiile art. 59^2 din Legea 192/2006, modificată şi completată de Legea 115/2012, de încuviinţare a acordurilor de mediere încheiate în faza extrajudiciară, pe de o parte completează sfera avantajelor oferite de instituţia medierii pentru părţile în conflict, iar pe de altă parte ajută instituţia medierii să îndeplinească unul dintre obiectivele pentru care a fost creată, respectiv să degreveze instanţele de judecată de numărul mare de dosare.

MEDIATOR

Rodica Vlaicu